Prin lume

Acum sa vad care citeste la final si care se gaseste si sub ce cuvant. Cine nu e taguit sa ma traga de urechi si sa-mi spuna. Un exercitiu de acest gen (zic eu reusit spre deosebire de acesta) gasiti AICI.
Am citit cu uimire intr-un jurnal de buzunar scris cu stiloul amintirilor unei fetite care are amnezie despre cutremurul vocii unui spiridus care canta poezia lumii si sarutul luminii. Alaturi de el am ascultat prelude in e minor, am asteptat in tacere si m-am bucurat cand s-au ivit perspective noi. Betia cuvintelor ne-a cuprins pe amandoi cand am deschis cartea cunoasterii desi nu am putut-o citi, dar am pastrat-o ca pe-un lucru sfant ce va dainui peste timpuri.
Un soare artificial a rasarit peste verdele crud al pasunilor din munti insa casuta din hartie a fetitei amnezice e ferita de el… Nu si de stranutul zgomotos al teilor de pe alee insa! Gandurile mi-s razlete si ma intreb cat stiu despre sufletul meu dar ma linistesc ascultand muzica lui in surdina, ma ascund printre acorduri si pandesc o primavara tarzie despre care nu stiu cand va veni.
Mda… tot incerc de cateva zile sa fac un exercitiu de imaginatie constand in elaborarea unui text in care sa includ 50 cuvinte impuse (de o prietena). Ideea e ca de cateva zile am dezvoltat un cinism foarte apatic, astfel incat atunci cand recitesc frazele scrise imi spun in gand: Laaaaame! Idee de poveste am avut dar ar fi iesit un talmes-balmes. Ca sa duc la bun sfarsit exercitiul voi scrie in continuare niste fraze alandala, care nu vor avea probabil nici o legatura intre ele. Cuvintele impuse sunt cele marcate cu italic si bold(forma lor nu este fixa, de ex. betia se poate folosi ca betie, betii, etc) si avand in vedere ca sunt destul de simple imi invit cititorii sa faca si ei acest exercitiu, poate le va iesi ceva mult mai fain decat mie. Succes!
M-am suit in spatele unui autobuz care a inceput sa ia toate gropile orasului (oare de ce n-am luat altul?! – raspuns: deoarece ar fi fost la fel), avand senzatia ca-s pe un vas de croaziera de pe oceanul in timpul unei furtuni. Din pacate pentru mine insa croaziera mea e mai ieftina, isi permit si cei ce miros a transpiratie sa se delecteze cu ea… As fi vrut in acel timp ca macar postul de radio unde lucreaza Teo sa-l prind dar n-a fost cu putinta, asa ca m-am multumit cu un copil care scancea usor melodramatic.
O voce mieroasa ma intreaba ceva de dupa un gard inalt din beton.

Ii spun ca nu inteleg… Imi raspunde ca a fost inchisa degeaba la nebuni dar nu o cred. Uneori de fapt, nici nu stiu ce sa mai cred: care si cum e inchis si unde e “la nebuni”… Un sentiment straniu, o atingere de gheata care lasa urme de cerneala pe degete imi aminteste ca sunt intr-un vis pe care nu stiu cum sa-l categorisesc, poate face parte din acele moonlightblues de nedescris. Ma culc la loc poate dezleg misterul…
Am avut niste ganduri goale, despre absolut nimic dupa care m-am gandit sa caut alinarea in cuvintele damei cu camelii, ori a femeii raului… sau poate sa merg la cea mereu verde?! Ulterior am realizat ca de fapt nu vreau alinare ci o stare de beatitudine fie ea si efemera. M-am intins astfel sub un cer simplu, fara stele, sa-i arunc o privire si sa absorb drogul simplitatii inselatoare. M-am cam suparat intre timp caci cerul era stramb si n-am reusit sa vizionez cum trebuie pelicula colorata, asadar am ales sa intru in zona cu filme, sa zabovesc in butic si  sa rasfoiesc un sinopsis.
Am vrut sa scriu un text romantic dar a rezultat unul confuz. In loc sa “picturez” o frumoasa femeie in rochie de alabastru am aflat ca nebunii au propria lor lume si ca joaca de mine inca nu s-a terminat.
Am urcat pe culmea ardenta a cuvantului nespus si am inaltat capul spre luna asa cum inalta un motan botul spre slanina. Nu mai stiu daca am plans sau am varsat niste lacrimi sub forma de margaritare, cert este insa ca am invadat ineptiile Oanei si i-am promis sa nu mazgalesc peretii calzi pe care erau scrise poezii.
Pentru a scapa de stres am decis sa plec in statiune, sa vad o gradina cu paraiase si oameni piosi care iti incalzesc sufletul prin zambet. Am reusit sa o termin cu el (stresul) imprietenindu-ma cu o sticla de vin pana la urma… Win win!